ROMANI 4:1-25
VERSET DE MEMORIZAT.
Romani 4:2-3 „Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”.
VERET DE SPRIJIN.
Romani 4:20-21 „El nu s-a îndoit de FĂGĂDUINȚA lui Dumnezeu, prin credință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că cel ce FĂGĂDUIEȘTE, poate să și împlinească.”.
Discuția despre Avraam, de fapt, se începe în versetul 31 din capitolul 3. Pavel pune o întrebare apoi face o afirmatie.
ÎNTREBAREA. „Deci prin credință desființăm noi Legea?”
AFIRMAȚIA. „ Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea!”
Să urmărim gîndul lui Pavel referitor la persoana patriarhului Avraam, care este socotit, TATĂL TUTUROR CREDINCIOȘILOR
Chemarea lui Avraam (Avram) de a merge și a lua în stăpînire Canaanul a fost făcută înainte de a fi primită Legea. (cu majusculă). Deci atunci Avram trăia așa cum îi spunea propria conștiință.
La vîrsta de 75 de ani Avraan(Avram) pleacă din Haran.(Gen.12:4)
La vîrsta de 99 de ani Avram este numit Avraam și primește tăierea împrejur.(Gen.17:1)
Douăzeci și patru de ani Avraam a locuit în Canaan fără să fi fost tăiat împrejur.
Tăierea împrejur – semn al Legămîntului dintre Dumnezeu și Avraam (incluzînd și sămînța lui).
Avraam avea 100 de ani cînd s-a născut Isaac.(Gen.21:5)
În timpul celor 24 de ani, probabil spre sfîrșitul lor, (Avraam îi spune lui Dumnezeu că este deja bătrîn și n-are moștenitor) (Gen.15:2), Dumnezeu îi făgăduiește o seminție mare. Atunci Avraam a crezut pe Dumnezeu, și DOMNUL I-A SOCOTIT LUCRUL ACESTA CA NEPRIHĂNIRE.
De la Avraam pînă la Moise au trecut nu mai puțin de 7 generații de oameni. Deci Legea a fost primită mult mai tîrziu decît a trăit Avraam. Dumnezeu i-a socotit lui Avraam credința drept neprihănire atunci cînd Legea încă nu fusese dată.
Cineva ar spune: Legea a existat totdeauna! Da, este corect. Dumnezeu punea Legea sa în conștiența unor oameni pe care îi folosea în scopuri deosebite. Așa a fost Abel, Enoh, Noie, Melhisedec…
Cînd scriptura vorbește despre Lege, se are în vedere Legea de la muntele Sinai. Noi vom apela la acest termen, avînd în vedere Legea dată lui Israel de Dumnezeu, prin robul său Moise în drum din Egipt spre Canaan. Neprihănirea pe care a căpătat-o Avraam nu are nimic comun cu Legea ori cu tăierea împrejur.
Tăiera împrejur este semnul Legămîntului dintre Dumnezeu și casa lui Avraam.
Legea, – sînt poruncile, cerințele, și orănduirile… date de Dumnezeu pentru Israel de a duce o viață pașnică și binecuvîntată în țara Canaan. Legea era îndreptată spre rațiunea și spre sentimentele care trebuiau să impună trupul să facă ori să nu facă anumite lucruri. În împlinirea legii erau incluse două din cele trei componente ale ființei umane. Trupul și sufletul. Ce întreabă apostolul Pavel în versetul 31 in capitolul 3?
Deci prin credință desființăm noi Legea?
Cum putea credința lui Avraam să desființeze ceea ce încă nu era? Cum poate credința noastră să desființeze Legea, dacă credința singură este suficientă pentru a fi omul socotit neprihănit? De ce ar trebui să strici un lucru care nici nu te încurcă, nici nu te ajută să fii socotit neprihănit?
Apostolul Pavel spune: “Noi întărim Legea”
Credința vine și face ceea ce nu a putut face Legea. Legea s-a dovedit a fi prea slabă pentru a se lupta cu păcatul, și al birui, dar credința face acest luru, dovedind superioritatea sa asupra Legii. Credința ca ceva mai tare, întărește Legea, ca pe ceva mai slab.
Astfel, Avraam prin credința sa, a devenit tatăl tuturor acelor care cred. A celor netăiați împrejur, fiind-că credința lui i-a fost socotită ca neprihănire pe cînd era netăiat împrejur. Și a celor tăiați împrejur fiind-că el a fost tăiat împrejur pe cînd era neprihănit.
ÎNTREBĂRI.
- Ce a căpătat Avraam prin credință?
- Ce ai căpătat tu prin credință?
- Ce ai căpătat tu prin Lege?
