ROMANI 8:1-11

VERSET DE MEMORIZAT

ROMANI 8:1. „Acum dar nu mai este nici o osîndire pentru cei ce sînt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pămîntești, ci după îndemnurile Duhului.”

VERSET DE SPRIJIN

Romani 8:3. „Căci lucru cu neputință Legii, întrucît firea pămîntescă o făcea fără putere, Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimețînd, din pricina păcatului pe însăși Fiul său, într-o fire asemănătoare cu a păcatului.”

Legea dată de Dumnezeu, pentru Israel, la muntele Sinai, s-a dovedit a fi fără putere în lupta împoriva păcatului din motiv că trupul omului (firea pămîntească) îi slăbea, îi amorsa puterea. Firea pămîntească este ca o spirală, sau ca o buretă. Dacă este lovită cu un ciocan, amorsează, apoi își revine la forma inițială. Cîtă forță, ori cît efort nu ai depune, spirala își revine. Tot așa firea pămîntească făcea ca Legea să fie fără putere în vederea eliberării de păcat, și aducerea ei la neprihănire. Legea acționa asupra omului începînd de la exterior spre inerior. Trup – rațiune- suflet. Duhul omului rămînea în afara atenției. Legea nu avea nimic comun, sau nu avea nici o tangență cu duhul omului.

V.2.

Duhul de viață, sau Duhul lui Hristos care a venit în duhul omului, îl eliberează pe om de acțiunile Legii. Cu alte cuvinte, Legea Duhului, a găsit o soluție legală, de a da o ,carte de despărțire, a omului de Lege, pentru ca săi aparțină lui Hristos.

V.1.

Multă osîndire și învinuire erau aduse lui Pavel și creștinilor, cînd ei declarau că tăierea împrejur și Legea trebuiesc abandonate. Era o chemare de a abandona cele mai sacre lucruri ale Iudeilor.

„Acum nu mai este nici o osîndire pentru cei ce…trăiesc după îndemnuril Duhului.”

Creștinii s-au dezis de Lege nu pentru că ea era rea, dar pentru că Legea nu i-a adus la neprihănire, la sfințenie și la mîntuire. Duhul Sfînt i-a eliberat de Legea păcatului și a morții, și le-a dat legea Duhului de viață. (i-a ascuns în Hristos care este viață). Este greu de acceptat că Legea dată de Dumneeu prin Moise este numită ,Legea păcatuli și a morții,. Repet. Nu că Legea ar fi ceva păcătos, sau ca ea ar conține și ar fi o sursă de păcat, dar ea, Legea a descoperit păcatul, și adus moartea. ,Sufletul care a păcătuit va muri,. Așa dicta Legea. Pe cînd legea Duhului de viață spune: ,Cel neprihănit va trăi prin credința în Isus Hristos Domnul nostru,.

Mai facem un pas mic.

Toți acei care prin credință u căpătat neprihănirea, și s–au identificat cu Hristos în moartea și în învierea lui prin actul Sfîntului botez, sau făcut una cu Hristos. Ei sau făcut un trup cu Hristos, sau sînt în Hristos. În trupul lui Hristos funcționează legea Duhului de viață. Această lege ne scoate în afara oricărei osînde pentru abandonrea tăierii împrejur și a Legii păcatului, cu condiția: că nu mai trăim după îndemnurile firii pămîntești,.

Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească atunci cînd a trimes pe Fiul său să se nască și să moară într-o fire asemănătoare cu aceea în care locuia și domnea păcatul.

V.4.

Porunca Legii spunea: ,plata păcatului este moartea,.

Isus a murit luînd păcatul nostru asupra sa. El a plătit așa cum cerea Legea. (Eu n-am venit să stric Legea, ci am venit să împlinesc Legea). Murind pentru păcat, după Lege, El este sfîrșitul Legii.

Ne întoarcem la pilda drumului cu două părți.

Pe partea stîngă îi găsim pe acei care trăiesc după îndemnurile firii pămîntești. Ei n-au murit împreună cu Hristos. Nu și-au răstignit firea pămîntească. N-au murit pentru păcat. Ei trăiesc după îndemnurile firii lor pămîntești și îmblă după lucrurile firii pămîntești.

V.6-7.

Îmblarea după lucrurile firii pămîntești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, și ca consecință – moartea. Nu moarte fizică – dar moarte spirituală. Despărțire de Dumnezeu și cădere din har. Asemenea oameni nu se supun Legii lui Dunezeu și nici nu pot să se supună.

(De aici se întroduce o altă abordare a Legii (cu majusculă) care se conține în Noul Legămînt. ,Îmi voi scrie Legea Mea pe inimile lor,. Nu mai este Legea care se leagă pe mînă ori se scrie pe frunte, dar se scrie de Duhul Sfînt pe inima tăiată împrejur.

Dece asemenea oameni nu se supun Legii?

V.8. „Cei ce sînt pămntești nu pot să placă lui Dumnezeu.”

Tot Israelul ca și popor era pămîntesc. Ei după trup îi aparțineau lui Avraam. Ei se supuneau Legii vechi, dar nu se supun noii Legi.

Dece? Numai cei ce sînt în Hristos sînt o făptură nouă.

V.9.

„Voi însă nu mai sînteți pămîntești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.”

Un om pocăit cu ușurință, care se numește creștin, este membru al unei Biserii, dar nu este născut din nou, din apă și din Duh rămîne în continuare să fie pămîntesc, și nu poate să se supună Noii Legi, ori Legii Duhului de viață.

Botezul cu Duhul Sfînt se face în duhul omului. Deasemenea și împlerea cu Duhul Sfînt se face în duh. Dacă Duhul Sfînt locuiește într-o persoană, acea persoană este o ființă nouă, duhovnicească. Ori altfel formulat, Hristos prin Duhul său locuiește în acea persoană.,Dacî n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al lui,. Dacă astfel Hristos locuiește în noi, trupurile noastre rămîn muritoare din pricina păcatului care a afectat carnea, iar duhul nostru este viu pe motiv că: ,cel neprihănit va trăi prin credință,.

Culmea beneficiilor care vin din har, este că Dumnezeu care l-a înviat pe Hristos din morți, va învia și trupurile noastre din pricina Duhului său care locuiește în noi. ALLELUIA!

ÎNTREBĂRI
1. Care este diferența dintre Legea de la Sinai și Legea Duhului de viață?
2. Cînd un om devine o făptură nouă?
3. Dece on om firesc nu poate să se supună Duhului de viață?