ROMANI 14:1-12

VERSET DE MEMORIZAT

Romani 14:17. „Căci împărăția lui Dumnezeu nu este mîncare și băutură, ci neprihănire, pace, și bucurie în Duhul Sfînt.”

VERSET DE SUSȚINERE

Romani 14:21. „Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice luru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau slăbire.”

Dacă în capitolul 13 Pavel îi învață pe frați cum să se atîrne față de autorități, în capitolul 14 îi învață cum să relaționeze între ei. În Biserica din Roma, ca și în toate celelalte Biserici locale, erau oameni diferiți. Erau oameni statornici, bine întemeiați și adînciți în adevăr, și erau oameni cu păreri mai îndoielnice. Erau oameni cu experiență mai mare în viața de credință, și erau oameni noi convertiți. Erau creștini dintre Iudei, și erau creștini dintre Neamuri. Fiecare venise cu un bagaj de tradiții și păreri specifice mediului de unde proveneau. Unii spuneau, că Dumnezeu la început a spus omului să mănînce numai verdețuri.

Geneza 1:29 „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămînță și care este pe fața pămîntului, și orice pom care are în el rod cu sămînță. Aceasta să fie hrana voastră.”

Ei erau de părerea că creștinii trebuie să mănînce numai produse vegetale.

Alții ziceau:

Gen.9:3. „Tot ce mișcă și are viață să vă slujească ca hrană. Toate acestea vi le dau, ca și iarba verde.”

Deci, unii considerau că este normal să mănînce carne, pe cînd alții socoteau că este normal să nu mănînce carne. Pavel îi sfătuiește și pe unii și pe alții să se primească bine reciproc, pe motivul că toți au fost chemați de Dumnezeu la mîntuire. În sensul mîntuirii mîncarea nu are nici o însemnătate.

Cei care mănîncă carne erau considerați de Pavel mai tari în credință, deaceea, inițiativa trebuie să le revină lor. Cînd la aceiaș masă se află unii care mănîncă carne și alții care nu mănîncă carne, primii să se abțină de la carne, să nu fie cumva, o pricină de păcătuire și de cădere pentru cei care nu mănîncă carne. (cel mai tare cedează celui mai slab). Mai mult decît atît, nimeni să nu disprețuiască pe altul și să nu-l judece pentru că mănîncă ori nu mănîncă ceva. Cel care mănîncă carne îi mulțumește lui Dumnezeu pentru carnea pe care o mănîncă. Cel care mănîncă verdețuri îi mulțumește și el lui Dumnezeu pentru produsele sale. Astfel nu hrana ori băutura formează Împărăția lui Dumnezeu, ci oamenii plini de pace, neprihănire, și bucurie în Duhul Sfînt. Nimeni nu se face posesorul neprihănirii, păcii și a bucuriei prin mîncare. Numai prin Duhul Sfînt. Astfel, fiecare își va da socoteala pentru sine în fața lui Dumnezeu. Nu pentru ce a mîncat dar pentru atîrnarea sa față de alt frate.

Deasemenea și pentru acei care socot o zi mai importantă decît alta. De pildă, unii consideră că o lucrare mare trebuiește începută doar într-o zi de Luni. Altul socoate că este indiferent în ce zi va începe. Unul socoate că nici o lucrare nu trebuiește începută Sîmbăta. Altuia nu-i pasă de zi. Pavel le spune și unora și altora: ,Fiecare să fie încredințat în mintea lui. Să facă cum i se pare lui mai potrivit. Dar să facă totul cu credință. Cine face deosebire între zile socotind unele mai potriite decît altele, pentru Domnul o face. Cine le socoate pe toate deopotrivă, pentru domnul le socotește,.

Pavel merge mai departe în acest discurs. El susține ideia că nimeni nici nu trăiește și nici nu moare pentru sine, ci trăiește ori moare pentru Dumnezeu. Existența fiecăruia este în mîna lui Dumnezeu și sensul existenței este Dumnezeu. Deasemenea, trecerea în veșnicie este pentru Dumnezeu, și veșnicia lui este în mîna lui Dumnezeu.

ÎNTREBĂRI
1. Care este atitudinea ta față de actuala guvernare a țării în care trăiești?
2. Ce gîndești tu despre întrebuințarea cărnii?
3. Ce gîndești tu despre vegetarieni?
4. Ce gîndești tu despre importața unei zile în raport cu altele?