ROMANI 9:30-33.
ROMANI 10:1-13.

VERSET DE MEMORIZAT

Romani 10:10. „Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire.”

VERSET DE SPRIJIN

Romani 10:9. „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mîntuit.”

Israelul, avînd o Lege, a căutat să capete neprihănirea prin fapte.(prin împlinirea Legii).

Dar neprihănirea nu se dă pentru un merit. Nu se dă ca o răsplătire. Ea este un dar. Cînd a venit vremea ca Israelul să creadă în Hristos, – au eșuat. Ei gîndeau tipic: Nimic nu se dă pentru nimic. Totul se cîștigă prin muncă. Aici ei s-u lovit de ceva de neînțeles. Cînd li sa propus să creadă, n-au putut. Necredința i-a dus la cădere.

Neamurile, dimpotrivă, n-au căutat Legea. Ei l-au primit pe Hristos direct, fără să întrebe ce spune Legea despre acest lucru. Israelul a venit la Dumnezeu cu o neprihănire a lor , dar nu l-au satisfăcut, pe cînd Neamurile au venit cu neprihănirea care se capătă prin credință și au fost primiți.

V.4. Dece Hristos este sfîrșitul Legii?

În primul rînd Hristos nu a prelungit ce era nedesăvîrșit. Neprihănirea pe care o dă Legea și pe care o căutau Israeliții nu era suficientă pentru înfiere. Hristos a murit și a dat o neprihănire care îi face pe oameni după placul lui Dumnezeu. Dumnezeu îi primește ca pe fii. Prin Fiul său, Dumnezeu ia egalat pe toți. Iudeii nu mai trebuie să caute neprihănirea care vine din Lege, dar pe una care vine din credință. Neamurile la rîndul lor trebuie să se țină tare de credința în Isus Domnul și vor fi primiți în familia lui Dumnezeu ca fii adevărați.

În versetele 6-7-8, Pavel folosește un argument simplu pentru a dovedi neputința neprihănirii căpătată prin Lege.

Un om neprihănit prin fapte își pune o întrebare firească. Cine poate să se urce în cer să coboare de acolo pe Hristos. Ori cine se poate coborî în adîncul pămîntului să-l ridice din morți. (dacă Hristos este Dumnezeu, cine îl poate impune să se coboare din cer pentru a veni jos la oameni. Dacă Hristos este om și a murit, cine are atîta putere să-l învieze din morți) Așa gîndește o minte practică. Ea gîndește în limitele puterii umane. Dacă nici un om nu poate să se urce la cer să-l aducă de acolo pe Hristos Mîntuitorul, și nici un om nu poate să-l învieze din morți, înseamnă că asta este realitatea. Trăim în aceste realități și posibiliăți. Ne mulțumim cu Legea și cu neprihănirea ei. Dar Dumnezeu a făcut lucruri care au întrecut aceste posibilități umane. Și el a spus: ,Cine va crede, va fi mîntuit,.

Neamurile au crezut, iar Iudeii nu.

Dumnezeu a coborît pe Hristos pe pămînt prin nașterea din femee, și apoi l-a înviat din morți, făcîndu-l Domn al celor vii și al celor morți. Domn al Iudeilor și al Neamurilor.

Acesta este harul lui Dumnezeu atît pentru Israel cît și pentru Neamuri.

ÎNTREBĂRI
1. Ce înseamnă neprihănirea care se capătă prin fapte?
2. Ce înseamnă neprihănirea care se capătă prin credință?
3. Cum a fost egalat Israelul și Neamurili?