VERSET DE MEMORIZAT.

Romani 1:16. „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiind-că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede. Întîi a Iudeului, apoi a Grecului”.

     VERSET DE SPRIJIN.

I Cor 15:1-2. „Vă fac cunoscut fraților Evaghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas, și prin care sînteți mîntuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o. Altfel, degeaba ați crezut”.

Apostolul Pavel afirmă că credința creștinilor din Roma  este cunoscută în toată lumea. Adică în toată lumea unde erau creștini se vorbea despre viața lor de credință. Merită să ne oprim puțin la această afirmație. Deci, Pavel, începînd să pună pe hîrtie epistola sa, avea în minte acest gînd: CREDINȚA ȘI REZULTATUL CREDINȚEI.

El nu se referă la faptele bune ale creștinilor din Roma, și nici la atitudinea lor față de Lege. Pavel vrea să vorbească cu ei despre CREDINȚĂ.

,Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd,.

Pavel vrea să vadă cu proprii ochi, credința despre care se vorbește în toată lumea,. Cu cît mai mult aude vorbinduse despre credința creștinilor din Roma, cu atît mai mare îi este dorința. El se roagă lui Dumnezeu pentru ei, și se roagă ca Dumnezeu să-i îngăduie să meargă la Roma. Motivația lui Pavel este triplă.

-În primul rînd el își dorește să unescă credința sa împreună cu credința fraților din Roma, cum s-ar uni lemnele din două ruguri mici în unul mare.

-În al doilea rînd. ,Să vă dau vre-un dar duhovnicesc,.

Bisericile din primele secole încă mai țineau cu scumpătate la darurile Duhului Sfînt, și recunoșteau că Biserica este opera și lucrare Duhului Sfînt.

-În al treilea rînd: ,Ca să culeg vre-un rod,. Adică, în urma predicii să vină cineva la Dumnezeu prin pocăință, și să capete iertare și viața veșnică. Să devină un, snop adus de Pavel la piciorele lui Isus.

Romani 1:16-17. „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiind-că ea este putera lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede. Întîi a Iudeului, apoi a Grecului. Deoarece în ea este descoperită o NEPRIHĂNIRE pe care o dă Dumnezeu prin credință, și care duce la credință, după cum este scris: ,cel neprihănit va trăi prin credință”.

Aceste două versete sînt începutul descuției despre rolul credinței și slujesc drept temelie a învățăturii despre mîntuire. Aceste versete sînt valabile pentru:

– Orice timpuri începînd cu ziua învierii din morți a Dumnului Isus Hristos și pînî la a doua sa venire.

– Orice om, fie Iudeu ori fie Grec.

– Orice denominație ori curent religios.

„Evangelia este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede”.

Deci, lucru important de menținut: PUTEREA LUI DUMNEZEU, PENTRU MÎNTUIREA CELUI CARE CREDE, ESTE EVANGHELIA.

Evangelia conține în sine:

– Chemarea lui Dumnezeu, sau apelul lui Dumnezeu adresat tuturor oamenilor.

– Descoperirea mijlocului prin care s-a făcut posibilă mîntuirea oamenilor.

– Jertfa pe care a adus-o ISUS Hristos pe crucea de la Golgota este sursa mîntuirii pentru orice om care aude chemarea lui Dumnezeu.

– Credința ca dar care vine de la Dumnezeu în urma auzirii CUVÎNTULUI.

– Primirea mîntuirii prin credință.

În Evangelie se „descoperă o neprihănire” , adică o stare în care Dumnezeu îl plasează pe un om iertat. Absolut curat. fără nici o vină. O stare în care nimeni și nimic nu-l poate condamna ori învinui pentru vre-un păcat ori vre-o încălcare de Lege. Această „neprihănire” care satisface toate cerințele lui Dumnezeu se capătă prin credința în jertfa de ispășire a Fiului lui Dumnezeu.

Astfel, cel nepruhănit va trăi prin credință.

     ÎNTREBĂRI PENTRU MEDITAȚIE.

1. Coincide părerea ta cu a lui Pavel că mîntuirea se capătă doar prin credință în jertfa Domnului Isus, ori ai altă părere?
2. Coincide părerea ta cu a lui Pavel că neprihănirea se capătă doar prin credința în Evangelia lui Hristos?
3. Care poate fi rolul Legii în căpătarea neprihănirii și a mîntuirii?

ÎNCHEERE.

Romani 5:1. „Deci dacă sîntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”.

Galateni 3:11. „…nimeni nu este socotit neprihănit  înaintea lui Dumnezeu prin Lege, este adevărat, că cel neprihănit va trăi prin credință, însă Legea nu se întemeează pe credință”.