ROMANI 12:1-21

VERSET DE MEMORIZAT

Romani 12:1. „Vă îndemn dar fraților pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea vostră o slujbă duhovnicească.”

VERSET DE SUSȚINERE

Romani 14:21. „Nu te lăsa biruit de rău ci biruește răul prin bine.”

Un om născut dun nou care este o făptură nouă și trăiește după îndemnurile Duhului, firesc, că va duce un mod de viață deosebit. Întrucît, nașterea din nou, din apă și din Duh, se face înlăuntrul omului, nevăzut de nimeni, ea poate fi apreciată doar prin roadele pe care le aduce omul. ,Un pom bun aduce roade bune,. Un măslin altoit aduce măsline de calitate.

În acest capitol, Pavel îi îndeamnă pe frații din Roma să fie roditori. În primul rînd să depună eforturi fizice pentru a sluji frații, mai cu seamă cînd ,sfinții sînt în nevoi,. Era timpul cînd sfinții din Erusalim și Iudea erau persecutați teribil.

Evrei 10:32-34. „Aduceți-vă aminte de zilele de la început, cînd după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe. Pe deoparte, erați puși ca priveliște în mijlocul ocărilor și necazurilor, și pedealta, v-ați făcut părtași cu aceea care aveau aceial soartă ca voi. În adevăr ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre.”

Cei care rămîneu fără case și fără avere plecau din Iudeea. Unii ajungeau la Roma. Pavel îi îndeamnă pe cei din Roma să-și aducă trupurile ca jertfă Domnului, adică să slujească celor căzuți în nevoi. Și îi îndeamnă să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine.

Un om, căruia îi merge bine în treburi, adesea se gîndește despre sine, că este meritul lui propriu, și cu înțelepciunea sa, a ajuns să fie prosper.

Așa a fost cu Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

Daniel 4:30-31. „Împăratul a luat cuvîntul și a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am zidit eu ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele. Nu se sfîrșise încă vorba aceasta a împăratului, și un glas s-a pogorît din cer și a zis: Află împărate Nebucadnețar că ți sa luat împărăția.”

Fiecare să gîndească despre sine nu după bunurile materiale pe care le posedă, ci după măsura de credință pe care a primit-o de la Dumnezeu, și pe care o folosește spre binele altora. Fiecare să se comporte cu frații ca un mădular al aceluiș trup.

Cine proorocește – să proorocească după măsura credinței sale.

Cine are o slujbă – să se țină de slujbă.

Cine învață – să se țină de învățăură.

Fiecare să se țină de slujba lui, să stea în locul lui, și să aibă grijă să-și facă slujba bine și cu bucurie.

În Biserică, sentimentul cel mai bine dezvoltat trebuie să fie dragostea. Nu o dragoste silită, nu una cu prefăcătorie, ci una care este ,roada Duhului Sfînt,. Dragostea frățească, chiar dacă nu este cea mai profundă (ca dragotea mamei pentru copil) este cea mai sinceră și cea mai stabilă.

Un lucru frumos și demn de urmat, Pavel îl scrie în v.15. ,Bucurați-vă cu cei ce se bucură și plîngeți cu cei ce plîng,.

O atitudine deosebită față de vrăjmași poate izvorî numai dintr-o inimă deosebită. Tăiată împrejur de Duhul Sfînt. O inimă pe care este scrisă Legea lui Dumnezeu.

Vrăjmași au fost, sînt și vor fi. Ei nu vor lipsi nici odată. Ceea ce trebuie să facă un creștin este să întoarcă bine pentru tot răul pe care îl pricinuiesc vrăjmașii. Dumnezeu ne asigură că vrăjmașii vor fi răzbunați. Dar răzbunarea îi aparține lui Dumnezeu. Această activitate nu ne aparține nouă și noi nu trebuie să luăm ceea ce nu ne aparține nouă.

ÎNTREBĂRI
1. Ce gîndești despre afirmația lui Pavel că punîndu-ți trupul în slujba lui Dumnezeu aduci o jertfă duhovnicească?
2. Dece este bine să simți ceea ce simt frații de credință?
3. Ce gîndești despre bucuria primilor creștini cînd li se jefuiau averile?