ROMANI 15:14-33

VERSET DE MEMORIZAT

Romani 15:30-31. „Vă îndemn dar fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ca să fiu izbăvit de răzvrătiții din Iudea, și slujba pe care o am pentru Erusalim, să fie bine primită de sfinți.”

Pavel recunoaște maturitatea Bisericii din Roma, socotind că ei sînt, plini de orice cunoștință, despre Hristos, lucrarea Duhului Sfînt și despre calea Domnului, și astfel sînt în stare să se sfătuiască unii pe alții. Dar fiind apostol al Neamurilor, socoate că este de datoria sa, să-și ducă la îndeplinire dreptul de a fi apostolul și celor din Roma. Întrucît, majoritatea Bisericilor dintre Neamuri au fost fondate de el, sau cu ajutorul lui, Pavel avea o arzătoare dorință să viziteze, poate unica Biserică din Europa, fondată fără el. Pavel nutrea această dorință de mai mulți ani, și își planifica pentru viitor, în cea de a patra călătorie misionară, să meargă în Spania, trecînd prin Roma.

Pavel, sprijinindu-se pe practica sa de predicare a Evangheliei, le scrie celor din Roma, că tot ce a vorbit sau a făcut el, de fapt a făcut Hristos prin el. Orice vorbă ori faptă, puterea semnelor și a minunilor, totul a fost făcut prin puterea Duhului Sfînt și este meritul celui care l-a chemat la slujba de Apostol al lui Hristos.

Însoțit de aceste patru lucruri: Cuvînt, fapte, semne și minuni, Pavel a predicat Evanghelia lui Hristos, începînd de la Erusalim prin țările Asiri Mici, pînă în Europa. El a făcut lucrul cel mai greu. A vestit acolo unde nu mai fusese nimeni. A dus pe Hristos cel înviat din morți la cei care se aflau în ăntunerecul și în valea morții. Pavel socotea, că misiunea sa în Ahaia și în Macedonia s-a terminat. A adunat Biserici, a ordinat în ele slujitori și își îndrepta privirea spre Spania. Înainte de a pleca, Pavel a adunat un ajutor pentru sfinții din Erusalim, socotind că Bisericile dintre Neamuri au datoria să împartă bunurile lor materiale cu acei care au împărțit bunurile spirituale, pentru că , mîntuirea vine de la Iudei,.

Duhul îi spune lui Pavel că ,răzvrătiții, din Iudea îl vor primi rău. Unica dorință a lui, era ca ajutorul să ajungă la sfinți. În rest ,Pavel ,era deprins cu nuielele și cu lanțurile,. Era obosit de lupte și voia să se mai răcorească printre frații de la Roma.

Istoria arată că Pavel a ajuns la Roma, dar nu chiar așa cum își planifica el. În loc de răcorire între frați, a vut parte de ,răcoare, în temnița Cezarului. Și în loc de ,libertatea Evangheliei, a avut parte de lanțuri și cătușe.

Astfel a ajuns Evanghelia la noi. Udată cu sudori și lacrimi, stropită cu sînge și purtată în lanțuri. Chiar dacă slujitorii Evangheliei au fost umiliți și puși în cătușe, Cuvîntul totdeuna a fost liber.

ÎNTREBĂRI
1. Cum a ajuns Pavel la Roma?
2. Cum a fost primit Pavel de către ,răzvrătiții, din Iudea?
3. Ce voia să facă Pavel la Roma?

GÎNDURI

Nu este mare izbîndă să fii înțelept cînd lucrurile merg bine. Dovada înțelpciunii stă în faptul ca să poți ieși cu bine atunci cînd toate lucrurile merg împotriva ta. Un mare cîștig este să scoți folos chiar și din împrejurările nefavorabile. Împrejurările neprielnice sînt ca un vînt pe mare, care suflă în față, dar un cîrmaci priceput folosește pînzele necesare și mișcă corabia în direcția dorită. Viața este o mișcare permanentă. Nu poți să te miști numai cînd vîntul este prielnic și îți suflă din spate. Înțelepciunea adevărată este să te miști înainte cînd vîntul este protivnic.