ROMANI 2:1-16
VERSET DE MEMORIZAT.
Romani 2:9-11 „Necaz si strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul. Întîi peste Iudeu apoi peste Grec. Slavă cinste și pace va veni însă peste oricine face binele. Întîi peste Iudeu apoi peste Grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului”.
VERET DE SPRIJIN.
Romani 2:13 „Pentru că nu cei ce aud Legea sînt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu ci cei ce împlinesc legea aceasta vor fi sootiți neprihăniți”.
În acest verset(13) Pavel folosește de două ori cuvîntul lege. Odată scris cu majusculă și odată scris cu minusculă. Despre aceste două legi vom vorbi cînd vom ajunge la capitolul opt.
Acum însă să urmărim gîndul autorului.
Am spus la început că cu toate că condeiul a fost mînuit de Pavel, adevăratul autor este Duhul Sfănt.
În lecția a treia am vorbit despre starea de păcat a Neamurilor care se bălăceau în păcate unul mai urît decît altul, și erau pradă a unei minți blestemate, controlată de dușmanul tuturor oamenilor.
Apoi în următoarele lecții vom urmări cum apreciază Duhului Sfînt starea spirituală a celor care erau sub Lege (cu majusculă), adică a Iudeilor.
Iudeii de pe timpul lui Isus și a lui Pavel ajunsese să se considere pe sine un poor căruia îi aparține Legea și neprihănirea care l-ar satisface pe Dumnezeu. Într-un fel, ei l-au uzurpat pe Dumnezeu. Ei socoteau că Dumnezeu este în exclusivitate un Dumnezeu al Iudeilor, iar celelalte popoare nu merită nimic în afară de dispreț și ignoranță. Fiecare Iudeu, privind la un reprezentant al Neamurilor, vedea un netăit împrejur, un om necurat, un om care merită să fie acuzat de orice încălcare de Lege. Un om dintre Neamuri merită, după părerea unui Iudeu să fie judecat și pedepsit cu moartea. Învinuirile aduse la adresa Neamurilor din partea Iudeilor făcea ca aceleași învinuiri să fie aduse de Dumnezeu la adresa celui care învinuia Neamurile.
Ce spune Scriptura despre oameni, inclusiv despre Iudeii de sub Lege?
« Toți au păcătuit și sînt lipsiți de slava lui Dumnezeu»
Învinuirile la adresa Neamurilor erau aduse de Iudeii falimentați, lipsiți de slava și prezența lui Dumnezeu. Astfel, Neamurile se făceau vinovate de neascultare de Dumnezeu, dar pe acelaș cîntar, acum erau puși și cei de sub Lege. Chemarea lui Pavel către Iudei era:
„nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință, pentru că nu cei ce aud Legea sînt socotiți neprihăniți înainte lui Dumnezeu”.
Duhul lui Dumnezeu îi califică pe Iudei tot atît de păcătoși ca și pe Neamuri.
Neamurile fac faptele Legii din fire. Iudeii încalcă Legea din pricina păcatului care se află în trupul lor(firea lor pămîntescă). Și unii și alții balansează între bine și rău, între neprihănire și păcat, și toți împreună aleg ce este rău și păcătos. Astfel toți sînt vinoveți în fața lui Dumnezeu.
Cugetul oricărui om îl acuză atunci cînd încalcă Legea, și îl îndreptățește atunci cînd face lucruri care coincid cu cerințele Legii. Această stare de lucruri este valabilă atît pentru Iudei cît și pentru Neamuri.
ÎNTREBĂRI.
- Ai experimentat vre-o dată mustrarea cugetului cînd ai săvîrșit un păcat?
- Ce gîndești despre cugetul care tace și care nu mai acuză pentru păcat?
- Cum se împacă Legea și cugetul?
