VERSET DE MEMORIZAT.

Romani 3:25-26. „Pe El, Dumnezeu l-a rînduit mai dinainte să fie, prin credința în sîngele lui o jertfă de ispășire, ca să arate neprihănirea lui. Căci trecuse cu vederea păcatele dinainte în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca în vremea de acum să-și arate neprihănirea lui în așa fel în cît să fie neprihănit, și totuș să socotească neprihănit pe cel care crede în Isus”.

VERSET DE SPRIJIN

Romani 3:28 „Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință fără faptele Legii”.

Ce mult curaj. Ce mare îndrăzneală. Această afirmație era o dinamită pusă sub construcția Iudaică formată din Lege. După aceasta Pavel trebuia să fie privit ca un eretic. Ca un rebel. Ca un nebun. Prin această afirmație, el demolează tot ce a fost zidit pînă la Hristos. Iudaismul era îndemnat să-ți anunțe falimentul.

Ce trebuia să simtă Fariseii, cărturarii, preoții și elita religioasă a Iudeii cînd li se aduceau vești despre declarațiile lui Pavel?

„Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără Lege…” și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire între Iudeu și Grec.

Această epistolă a fost adresată unei Biserici care era departe de Ierusalim. Deci, departe de Farisei, de cărturari și de preoți. Dar realitatea era că mulți membri ai bisericii din Roma erau Iudei convertiți care l-au primit pe Isus Hristos ca măntuitor personal, dar rămîneau tot sub Lege. Ei erau acei care propagau, ba chiar impuneau Bisericilor ideia că tăiera împrejur este obligatorie. Legea este de așa natură: Ori o împlinești toată, ori n-o împlinești deloc. Dacă din Lege nu împlinești o singură poruncă, te faci vinovat în așa măsură de parcă ai încălcat toată Legea.

Acești Iudei care se sprijineau pe Lege aduceau mari tulburări și mari neînțelegeri.

Pavel spune: Neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credința în Fiul Său, iată ce valorează și de ce are nevoie orice om, inclusiv și cei ce se află sub Lege. Cei care cred, sînt socotiți neprihăniți, fără plată prin harul său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Astfel, Iudeilor li se lua pricina de laudă. Ei nu se mai puteau lăuda cu poziția lor deosebită pe care o aveau pînă acum ca și „posesori ai Legii”.
Ce rămănea? O egalitate a tuturor în fața lui Dumnezeu.

Dar întru-cît, Dumnezeu este unul singur, adică este un Dumnezeu al tuturor, El ca și Dumnezeu suveran împarte darul credinței atît celor tăiați împrejur, cît și celor netăiați împrejur, și în urma credinței lor „va socoti neprihăniți pe toți acei ce cred”. Dumnezeu a făcut o egalitate în drepturi între Iudei și Neamuri în ceea ce privește mântuirea. El prin Hristos a surpat, zidul care era la mijloc, și a făcut din doi unul, adică, i-a adunat pe toți formînd astfel TRUPUL LUI HRISTOS.

REZUMAT.
Dumnezeu Tatăl a dat pe Fiul său ca jertfă de ispășire (de înlocuire) pentru toți oamenii. Isus Hristos a murit în locul tuturor celor care au păcătuit. Cine crede că Isus Hristos a murit în locul lui – este socotit neprihănit. (de parcă nu ar fi păcătuit nici odată)

Romani 5:1 ”Deci, fiind-că sîntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.”

ÎNTREBĂRI

1. Care ste rolul Legii în căpătarea neprihănirii?
2. Care este rolul jertfei lui Isus în căpătarea neprihănirii?
3. Ce a făcut Dumnezeu pentru ca oamenii să capete neprinănirea?
4. Ce a făcut Hristos pentru ca oamenii să capete neprihănirea?
5. Ce face credința pentru ca oamenii să capete neprihănirea?